Silvia Puiu
Fluturii negri ne bântuie pe toți.... uneori devin albi, apoi se fac iarăși negri... și apoi dispar în același timp cu tine, în timp ce te deplasezi prin viață.Poveștile și versurile din acest volum sunt fluturi negri de acum mai mult de 20 de ani. Astăzi, fluturii au vrut să zboare, chiar și așa negri .... au dorit să simtă soarele arzându-le aripile în ultimul lor zbor. Povestirile sunt o ficțiune împletită cu cioburi din oameni, gânduri, vise și dorințe. Punerea lor pe hârtie sau într-un context creativ este o formă de purificare. Ca gen, aș spune că scriu poezie în proză și proză în poezie. Publicarea acestui volum și împărtășirea fluturilor mei negri cu cei care vor avea răbdarea să citească este, pentru mine, un act de curaj și sper ca, astfel, să îi încurajez și pe alții să se exprime într-un mod sigur: prin artă sau vorbind cu cineva care poate să ajute (profesor, părinte, bunic, psiholog sau alt adult în care ai încredere).